R O M A N I A
TRIBUNALUL CARAS-SEVERIN
R E Ș I Ț A
SECȚIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Cod operator 2896
DECIZIA CIVILĂ NR. 12/A
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2020
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A_____ A__
JUDECĂTOR: V_____ A__ T______
Grefier: L___ C_____ C_____
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul – intimat I____________ de Poliție al Județului C____-S______ în contradictoriu cu intimatul P__ N______ , împotriva sentinței civile nr. 1786 din data de 18.09.2019, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul P__ N______, lipsă fiind apelantul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele: cauza are ca obiect anulare proces-verbal de contravenție; cauza se află la primul termen de judecată, în apel, după care,
În temeiul art. 219 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța procedează la verificarea identității intimatului, acesta legitimându-se cu CI ________ nr. xxxxxx, CNP xxxxxxxxxxxxx.
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, în temeiul art. 131 alin. 1 C .proc.civ., din oficiu procedează la verificarea competenței și pune acest aspect în discuția părților.
Intimatul P__ N______ învederează că Tribunalul C____-S______ este competent general, material și teritorial în soluționarea cauzei.
În temeiul dispozițiilor art. 95 Cod procedură civilă raportat la art. 34 alin. 2 OG nr. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina de față.
În baza art. 238 alin. (1) C.pr.civ., nemaifiind alte probe de administrat, instanța constată că nu se mai impune stabilirea unui termen estimativ de soluționare a cauzei.
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul pe fond.
Intimatul P__ A_____ solicită respingerea apelului declarat în cauză și menținerea ca temeinică și legală sentința primei instanțe, soluția fundamentându-se pe probe certe inclusiv pe depoziția martorului propus chiar de intimat, iar în procesul verbal și raportul agentului constatator a cărei poziție este cât se poate de clară, martorul nu a văzut conducătorul autoturismului care l-a depășit. Fără cheltuieli de judecată.
În baza art. 244 Cod proc.civ., constată cercetarea judecătorească încheiată și, în temeiul art. 394 C .proc.civ., reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița la data de 04.03.2019, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul a formulat plângere contravențională împotriva PV __________ nr. xxxxxxx din data de 20.02.2019, solicitând anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii contravenționale, înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule, cu cheltuieli de judecată
Prin sentința civilă nr. 1786 din data de 18.09.2019 , Judecătoria Reșița a admis plângerea contravențională formulată de petentul P__ A_____ S___ , în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului C____-S______, cu sediul în Reșița, ______________, nr.40, jud. C____-S______; a dispus anularea procesului-verbal de constatare a contravenției __________ nr. xxxxxxx din data de 20.02.2019 , a dispus exonerarea petentului de la plata amenzii; a dispus înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule.
Pentru a pronunța această hotărâre , prima instanța a reținut că procesul-verbal de sancționare și constatare a contravenției __________ nr. xxxxxxx din data de 20.02.2019 (f.17), petentul P__ A_____ S___ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 580 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 120 alin.(1) lit. i din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și sancționată potrivit art.100 alin.(3) lit. e din OUG 195/2002, constând în aceea că a condus autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare CS02164, în direcția Timișoara-Reșița, și ajuns în dreptul curbei de pe ______________ depășit un buldozer al Primăriei Orașului B____, pe linia simplă continuă.
În termen legal, petentul a formulat plângere împotriva procesului-verbal anterior menționat, solicitând anularea acestuia.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin.(1) din OG 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională a procedat la verificarea legalității și temeiniciei procesului – verbal contestat.
Sub aspectul legalității, instanța a constatat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului. Astfel, instanța a reținut că procesul-verbal __________ nr. xxxxxxx din data de 20.02.2019 conține mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității exprese, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator.
De asemenea, acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele de identificare ale petentului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
S-a reținut că petentul nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a procesului-verbal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că deși O.G nr. 2/2001 nu prevede nicio dispoziție cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, există o prezumție de legalitate și realitate a acestuia având în vedere faptul că este vorba de un act administrativ.
În primul rând, în prezenta cauză, pe lângă prevederile legale din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale OUG nr. 195/2002, devin incidente și prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil, având în vedere că potrivit criteriilor stabilite în jurisprudența Curții europene astfel de contravenții sunt asimilate unei „acuzații în materie penală”.
Prezumția de veridicitate și autenticitate a procesului-verbal este una relativă, fiind permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție si dreptul la un proces echitabil (cauza A_____ vs. România, 4 octombrie 2007).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil ( art. 31-36 din OG. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a păstra limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A_____ v. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Sarcina probei în procedura soluționării plângerii contravenționale revine contravenientului, iar nu agentului constatator, împrejurare care nu încalcă dreptul la un proces echitabil sau prezumția de nevinovăție, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta. Prin exercitarea plângerii contravențional cel dintâi supune instanței legalitatea și temeinicia procesului-verbal, motivele de nelegalitate putând fi analizate de instanță din oficiu. Chiar în lipsa invocării unor astfel de motive, petentului i se recunoaște posibilitatea de a administra probe sub aspectul temeiniciei actului sancționator (al situației de fapt expuse), mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrară numai în cazul în care procesul-verbal este susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit. Prin urmare, petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției contravenientului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză raportat la dispozițiile legale incidente, instanța constată că plângerea petentului este întemeiată pentru următoarele motive:
Conform art. 120 alin.(1) lit. i din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002: „Se interzice depășirea vehiculelor: când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere”.
Potrivit art.100 alin.(3) lit. e din OUG 195/2002 „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: nerespectarea regulilor privind depășirea”.
Instanța a reținut că petentul nu recunoaște fapta reținută în sarcina sa, prin răspunsul la întâmpinare (f.22), cât și în fața instanței susținând că deși în procesul-verbal atacat, la locul săvârșirii faptei este trecută ________________ B____, acesta nu s-a aflat niciodată pe acea stradă, neavând astfel cum să săvârșească fapta ce îi este imputată. De asemenea, petentul susține că a fost oprit de către agenții de poliție pe _____________________________ este la o distanță de 4-4,5 km de _________________ astfel eronate datele din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, unde este trecută ora 11:20 atât la ora încheierii procesului-verbal cât și la ora săvârșirii faptei.
Din declarația martorului P______ T____ (f.46), șoferul buldozerului despre care se susține că a fost depășit de către petent, reiese că acesta a fost depășit de către un autoturism marca Renault cu numere roșii de înmatriculare, neamintindu-și însă culoarea mașinii și nevăzând cine era conducătorul autoturismului. Acesta a arătat că a fost depășit pe ___________________________, _____________________ 58), în timp ce se deplasa spre Reșița. Deși mașina descrisă de către martor este aceeași marcă și are numere roșii precum mașina petentului, instanța reține că martorul a declarat că locul unde a fost depășit de către un autoturism marca Renault nu este aproape de __________________ apare consemnat în cuprinsul procesului-verbal ca loc al săvârșirii depășirii.
Astfel, instanța a reținut că a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal, dat fiind faptul că atât din cele susține de petent, cât și din declarația martorului audiat în cauză, reiese că acesta nu a efectuat depășirea nici pe _______________ nici în apropiere de această stradă.
Mai mult, petentul susține că a efectuat la un moment dat depășirea unui buldozer, deoarece mergea foarte încet, însă această depășire a fost regulamentară, pe un tronson de drum unde sensurile de mers erau despărțite de marcaj cu linie discontinuă, pe _______________________________ acest sens planșe foto (f.28-30).
Având în vedere cele expuse, dat fiind faptul că locul menționat în cuprinsul procesului-verbal ca loc al depășirii buldozerului condus de către martorul audiat în prezenta cauză, nu este același cu locul în care martorul a declarat că a fost depășit neregulamentar, iar martorul a arătat că nu a văzut conducătorul autoturismului care l-a depășit, instanța a reținut că a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal, revenindu-i astfel intimatului sarcina probei, care însă nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, la data de 08.10.2019, apelantul-intimat I____________ de Poliție al Județului C____-S______ solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate, menținerea dispozițiilor procesului verbal de constatare a contravenției PCSX nr. xxxxxxx din data de 20.02.2019, și a tuturor consecințelor ce decurg din acesta .
În motivare, apelanta criticând sentința apelată pe care o consideră nelegală și netemeinică, arată că, i nstanța de fond a apreciat că nu a făcut dovada aspectelor menționate în cuprinsul actului sancționator.
Sub aspectul legalității, consideră că procesul verbal este întocmit cu respectarea prevederilor art. 17 din OG 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute.
Procesul verbal de contravenție a fost in mod temeinic întocmit, agentul constatator a respectat dispozițiile legale și a întocmit actul sancționator în conformitate cu acestea, nefiind lovit de nulitate absolută, fiind cuprinse toate mențiunile obligatorii, făcându-se astfel aplicarea corectă a dispozițiilor art. 16 din OG 2/2001. De asemenea, fapta este descrisă de agentul constatator în amănunt, făcând posibilă încadrarea acesteia în dispozițiile legale; petentul nu a făcut dovada contrarie a aspectelor menționate în cuprinsul actului sancționator și, pe cale de consecință, nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție;
Din probele administrate la dosarul cauzei se poate stabili cu certitudine că autoturismul condus de petent s-a aflat în trafic pe _____________________ 58B), zona 1 Mai din B____, pe direcția Timișoara – Reșița la data constatării faptei.
De asemenea, învederează că, rezultă cu certitudine că fapta contravențională de depășire neregulamentară s-a produs pe ________________________), în zona 1, MAI din B____, fiind vădit imposibil ca aceasta să se fi petrecut pe ______________ B____, în condițiile în care aceasta stradă nu este pe direcția Timișoara – Reșița, și nu sunt aplicate pe aceasta stradă nici un fel de marcaje rutiere, cu atât mai mult marcaje care interzic efectuarea manevrei de depășire.
Faptul că ________________________), se află în zona 1 MAI din B____ poate fi confirmat chiar de Primăria B____, agentul constatator neputând aplica o sancțiune pe ___________________ timp cât pe acea stradă nu există marcaje rutiere și nici nu au existat vreodată.
Raportat la situația de fapt solicită să se constate că acest motiv nu este de nulitate absolută, în acest sens, înalta Curte de Casație și Justiție – prin Decizia 22/2007 – Secțiile Unite a decis că pentru a se dispune anularea procesului verbal de contravenție este necesar ca reclamantul contravenient să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația ci, și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal
Astfel, aspectele reținute de prima instanță ar putea reprezenta o evidentă eroare materială. Nu este însă un motiv de nulitate absolută, ci relativă, caz în care trebuie invocată și dovedită vătămarea adusă. Vătămarea nu este amenda aplicată petentului, aceasta fiind o sancțiune contravențională. în sensul art. 175 Cod Procedură Civilă, trebuie să fie o vătămare care sa afecteze drepturile procesuale ale petentului, și să îl pună pe acesta în imposibilitatea de a se apăra în mod eficient în cadrul procesului. Or, în speță, menționarea eronată a datei constatării faptei nu îl afectează în nici un fel pe petent în exercitarea drepturilor sale procesuale.
Acțiunea de depășire menționate în procesul verbal de contravenție sunt confirmate de declarația martorului și de raportul agentului constatator.
In ceea ce privește circumstanțele personale ale petentului, solicită să se aibă in vedere faptul că petentul nu este la prima abatere, dimpotrivă, acesta recidivează în ceea ce privește încălcarea normelor legale privind circulația pe drumurile publice.
În raport de sancțiunea aplicată, intimatul apreciază că tolerarea săvârșirii unor fapte de acest gen și nesancționarea pecuniară a acestora poate determina agravarea fenomenului, în acest mod dispozițiile legale nu își mai ating finalitatea pentru care au fost edictate. Răspunderea contravențională reprezintă o expresie specifică a responsabilității sociale conform căreia fiecare persoană trebuie să își asume și să suporte consecințele faptelor sale. Aplicarea imediată, continuă și necondiționată a normelor juridice, inclusiv a celor de drept contravențional, este de natură să asigure protecția eficientă a societății, să contribuie la garantarea ordinii sociale, să tempereze și să înfrângă excesele persoanelor fizice.
Concluzionând, apreciază că a făcut dovada legalității și temeiniciei procesului verbal de constatare a contravenției, iar constatarea faptei s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, sancțiunea aplicată fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm. Cod proc.civ.
Intimatul a depus întâmpinare (f. 8 dosar) solicitând respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
În apărare, intimatul arată că prima instanță în mod corect a reținut că: „(…)a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal dat fiind faptul că atât din cele susține de petent, cât si din declarația martorului audiat în cauză, reiese că acesta nu a efectuat depășirea nici pe _______________ nici în apropiere de această stradă. (…}. Având în vedere cele expuse, respectiv faptul că locul menționat în cuprinsul procesului-verbal ca loc al depășirii buldozerului condus de către martorul audiat în prezenta cauză, nu este același cu locul în care martorul a declarat că a fost depășit neregulamentar, iar martorul a arătat că nu a văzut conducătorul autoturismului care l-a depășit, instanța a reținut că a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal(…)”.
De asemenea, arată că apelanta își invocă propria culpă, recunoscând în cererea de apel că nu avea cum să depășească neregulamentar pe ______________ B____, stradă unde nici măcar nu există marcaje rutiere, recunoscând totodată că agentul constatator a greșit completarea unui act administrativ de sancționare, act oficial care nu poate fi completat/lămurit/îndreptat prin înscrisuri ulterioare.
Totodată, mai arată că martorul propus chiar de intimat si audiat în prima instanță a declarat că nu avea cum să fie depășit pe ___________________________-verbal si că nu l-a văzut la volanul vreunui autoturism care l-ar fi depășit.
În drept, invocă art. 205-208 Cod procedură civilă.
Examinând sentința civilă apelată potrivit dispozițiilor art.476 și următoarele din Cod procedură civilă, sub aspectul temeiniciei și legalității, în limitele apelului declarat, Tribunalul reține următoarele:
Prin procesul-verbal de sancționare și constatare a contravenției __________ nr. xxxxxxx din data de 20.02.2019 intimatul contravenient P__ A_____ S___ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 580 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 120 alin.(1) lit. i din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și sancționată potrivit art.100 alin.(3) lit. e din OUG 195/2002 .
S-a retinut in sarcina contravenientului ca a condus autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare CS02164, în direcția Timișoara-Reșița, și ajuns în dreptul curbei de pe ______________ depășit un buldozer al Primăriei Orașului B____, pe linia simplă continuă.
Sub aspectul legalității procesului verbal, Tribunalul constat ca instanța de fond a constatat corect că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale
Prin sentința civilă nr. 1786 din data de 18.09.2019, Judecătoria Reșița a admis plângerea contravențională formulată de petentul P__ A_____ S___ , în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului C____-S______ si a dispus anularea procesului-verbal de constatare a contravenției.
Apelanta IPJ CS critica solutia primei instante , apreciind ca din probele administrate la dosarul cauzei se poate stabili cu certitudine că autoturismul condus de petent s-a aflat în trafic pe _____________________ 58B), zona 1 Mai din B____, pe direcția Timișoara – Reșița la data constatării faptei. De asemenea, arata că, rezultă cu certitudine că fapta contravențională de depășire neregulamentară s-a produs pe ________________________), în zona 1, MAI din B____, fiind vădit imposibil ca aceasta să se fi petrecut pe ______________ B____, în condițiile în care aceasta stradă nu este pe direcția Timișoara – Reșița, și nu sunt aplicate pe aceasta stradă nici un fel de marcaje rutiere, cu atât mai mult marcaje care interzic efectuarea manevrei de depășire.
Analizind motivele de apel sustinute de apelanta IPJ CS Tribunalul constata ca instanta de fond a facut o apreciere corecta a starii de fapt. Astfel , conform descrierii faptei din procesul verbal de contraventie, in dreptul curbei de pe ____________________________ a efectuat manevra de depasire buldozeruliui pe linie continua in data de 20.02.2019 ora 11 si 20 de minute. Petentul contravenient susține că a fost oprit de către agenții de poliție pe _____________________________ este la o distanță de 4- 4,5 km de _____________________ confirmata de martorul P______ T____ , șoferul buldozerului care a declarat in fata instantei că a fost depășit de către un autoturism marca Renault cu numere roșii de înmatriculare. Acesta a arătat că a fost depășit pe ___________________________, _____________________ 58), în timp ce se deplasa spre Reșița.Mașina descrisă de către martor este aceeași marcă și are numere roșii precum mașina petentului . locul unde a fost depășit de către un autoturism marca Renault nu este aproape de __________________ apare consemnat în cuprinsul procesului-verbal ca loc al săvârșirii depășirii ci pe ___________________________, _____________________ 58).
Instanta de fond a retinut in mod corect că a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal, dat fiind faptul că atât din cele susține de petent, cât și din declarația martorului audiat în cauză, reiese că acesta nu a efectuat depășirea nici pe _______________ nici în apropiere de această stradă . Intrucit locul menționat în cuprinsul procesului-verbal ca loc al depășirii buldozerului condus de către martorul audiat în prezenta cauză, nu este același cu locul în care martorul a declarat că a fost depășit ,instanța de fond a reținut că a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal, revenindu-i astfel intimatului sarcina probei, care însă nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Tribunalul constata ca intrucit in procesul verbal de contraventie nu e consemnat locul corect al savirsirii faptei , nu se poate verifica daca pe tronsonul de drum unde s-a efectuat in fapt depasirea erau interdictii privitoare la depasire. [s.n. – A.P.]
Savirsirea faptei in alt loc decit cel precizat in procesul verbal de contraventie, vizeaza in speta fondul actiunii, nu poate fi apreciata ca o eroare materiala, intrucit de acest element este legata natura contraventionala a faptei. Depasirea unui autoturism nu este de facto o contraventie, aceasta fapta devine contraventie in conditiile efectuarii in anumite locuri expres prevazute de legiuitor.In speta la locul efectuarii manevrei de depasire nu au fost dovedite a agentul constatator restrictii de depasire. [s.n. – A.P.]
Față de considerentele de fapt și de drept enunțate mai sus, în temeiul art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge formulat de apelantul pârât I____________ de Poliție al Județului C____-S______, în contradictoriu cu intimatul reclamant P__ A_____ S___, împotriva sentinței civile nr. 1786/18.09.2019 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul pârât I____________ de Poliție al Județului C____-S______, cu sediul în Reșița, ______________, nr.40, județul C____-S______ în contradictoriu cu intimatul reclamant P__ A_____ S___, cu domiciliul procesual ales în Reșița, ______________________, __________, ___________________-S______ împotriva sentinței civile nr. 1786/18.09.2019 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.01.2020